2018. septembrie 24. luni - Gellért maine: Eufrozina
GALERIE FOTO
DESPRE NOI
 

 

Pensiunea Tófalvi


Construită în 2003, pensiunea oferă posibilitatea de a caza 12 persoane în centrul localităţii Băile Harghita. Pensiunea dispune de 6 camere cu pat dublu, bucătărie, sufragerie şi o cameră de zi. Fiecare cameră este dotată cu baie proprie şi un televizor. Bucătăria, dotată cu facilităţi moderne, oferă posibilitatea de autoaprovizionare. Camera de zi este comună, cuprinde bucătăria şi sufrageria, şi are o suprafaţă de 10x5m. Lângă pensiune unitatea noastră administrează şi un magazin mixt, astfel oaspeţii noştri pot achiziţiona alimentele de bază necesare autoaprovizionării. În curte găsiţi un leagăn familial, masă de grădină cu scaune, grătar, şezlong pe punte şi mult spaţiu verde. Pentru oaspeţii noştri oferim şi locuri de parcare.

 

Scurt istoria despre staţiunea montană Harghita-Băi

 

La începutul secolului XX. era una dintre staţiunile balneare de renume al Transilvaniei, situându-se la numai 21 de km distanţă de localitatea Miercurea-Ciuc (pe DN 13A, apoi pe DJ 138A).
Localitatea Băile-Harghita, din punct de vedere administrative, a fost parte a comunei Ciceu, din anul 1898 până la primul război mondial. De aici provine numele de Băile Ciceu. Este o localitate balneoclimaterică, Montană, iar la momentul actual aparţine de loc. M-Ciuc. Are un rol important în viaţa turistică a oraşului, deoarece oferă mai multe posibilităţi de odihnă şi tratament, fiind foarte căutată şi de amatorii de turism montan. Vizitatorii pot beneficia, vara de puterea magică a mofetelor de aerul montan de traseele turistice montane din zonă, posibilitatea de a face alpinism pe stâncile Kossuth şi Piatra Bufniţei, iar iarna pentru iubitorii sporturilor de iarnă oferă diverse atracţii, pârtile de schi cu diferite niveluri de dificultate, pârtia de biathlon, pârtia de snowtubing.
Băile Harghita au o suprafaţă de 34 ha şi este localitatea care se situează la cea mai înaltă altitudine din judeţul Harghita [1350 m], cuibărita între piscuri muntuoase de frumuseţe sălbatică.

 

La sfârşitul secolului al IX.-lea au fost descoperite solfătarele cu gaze sulfuroase datorită cărora sau înfiinţat mofetele solfătăriene şi cu ape carbogazoasă cu o compoziţie chimică care crează posibilitatea unor tratamente variate, în cura internă şi externă [în cura interna apele de aici se folosesc la tratarea unor boli de inimă şi a unor boli ale sistemului circulator, respective în inflamati cornice]. Frumuseţile sale şi efectele curative a apelor minerale a atras dea lungul timpului mai multe persoane importante printre care şi domnitorul Transilvaniei Apafi Mihály [1662-1690] a cărui fiu sa vindecat datorită izvoarelor, unul din izvore purtândui numele.

În anul 1891 a fost constuit un drum între Pasul Vlahiţa [pasul Tolvajos] şi Băile Harghita acesta contribuind la creşterea numărului de turişti. Dezvoltarea staţiunii a pornit după anii 1920. Deasupra celor două mofete s-a construit o casă care a fost dată în folosinţa băilor termale după care s-a construit o biserică şi mai multe vile private. În anul 1941 datorită condiţiilor favorabile de zăpadă, staţiunea a devenit punct de odihnă şi centru de antrenament pentru militarii maghiari. Atuci s-au construit mai multe vile de lemn şi pitră, clădiri care sunt representative şi în ziua de azi.
Asociaţia Carpaţii din M-Ciuc a construit în anul 1942 cabana Uz Bencze, care a primit un rol important în dezvoltarea sporturilor de iarnă.
Un alt eveniment important a avut loc în anul 1947 atunci când a fost modernizat drumul forestier dintre Băile Harghita şi drumul naţional [DJ 138A], astfel făcând posibil accesul în staţiune şi cu maşina. Posibilităţile de tratament au devenit tot mai cunoscute şi mulţi turişti au vizitat staţiunea, mai ales turişti din Transilvania. Înainte de revoluţie baia caldă şi cele de apă minerală au fost desfinţate.

În ani 1950 s-a deschis în staţiunea Montană Băile Harghita o exploatare subterană de caolin, actualmente fiind închisă, lăsând în urma a 40 de ani de activitate aproximativ 14.000 de tone de reziduri miniere [halde de steril], care constituie o problemă în viaţa staţiuni deoarece nu s-au finalizat lucrările de închidere şi ecologizare a minei.

 
Programe oferite